nu îmi doresc, nu îmi doresc să știu ce ochi aveai când ai venit ai lui, ai ei, ai tăi… și răi cum turuiau inimi tobe în jurul tău și cum plângeai o Doamne cum plângeai pisica mea, e ca primul cuvânt al unui om și o baclava are ochi reci, mâini reci, picioare reci și părul calm un sân mai cald ca altul, o piele derdeluș perne de pluș sub piele și e lină ca o lene și la urcuș și coborâș pisica mea, e o mare nouă dimineața și-un ceai cu miere are miros de mamă, gură de mamă, mâini de mamă și gust un vis mai sus…

un bătrân pe ponton mi-a șoptit, zâmbind, răgușit și curat: “banii nu aduc fericirea, ce-i fericirea pentru un om bogat?” pasaje în care se pierde curajul, străzi întinse ca fașe pe răni, cuvinte care-și așteaptă etajul, în străluciri de cruce și munți de gunoi. fata morgana din arșita gri, gume pe asfalt și copii de nimic, ofertele de nerefuzat.  ai dinții tociti, palmele clești – totul e ceva de mâncat. ochii-s uscați, Ene-i sătul și senil, mă simt ca adidașii mei cei mai purtați. undeva-i un copil cu părinții plecați, ce-mi pasă că-i cerul senin? gândăceii ăia roșii de mac, știi? ochii Domnului meu. nu-i mai văd când mă plimbă…