POEZII
-
cea mai mare oglinda
oza – cea mai mare oglindă, începe dansul, tine-mi pasul grabit. țipă! oza – cea mai mare oglindă, începe dansul, tine-mi pasul grabit. iubita! zi pa… scriam tare, fluviu. – normal că doare! eu și alte animale, ce-am rămas închise-n afte târzi – nu hrăniți leii! nu vrem ca animalele noastre să ajungă niște cerșetori. am început cu poezii, m-am terminat și început în poezii. eu sunt propriul meu design, încep lumea de la zero, canavă transparentă cearcănii cappuccino. vorbesc cu boli și vărs culori. – vino! rup din mine episoade epi log out epic gonii exil și exit stanga sus, pieptul meu, esc. – unde mi-e lanțul? mă întreb…
-
pare somriure
nu îmi doresc, nu îmi doresc să știu ce ochi aveai când ai venit ai lui, ai ei, ai tăi… și răi cum turuiau inimi tobe în jurul tău și cum plângeai o Doamne cum plângeai pisica mea, e ca primul cuvânt al unui om și o baclava are ochi reci, mâini reci, picioare reci și părul calm un sân mai cald ca altul, o piele derdeluș perne de pluș sub piele și e lină ca o lene și la urcuș și coborâș pisica mea, e o mare nouă dimineața și-un ceai cu miere are miros de mamă, gură de mamă, mâini de mamă și gust un vis mai sus…
-
în jos
un bătrân pe ponton mi-a șoptit, zâmbind, răgușit și curat: “banii nu aduc fericirea, ce-i fericirea pentru un om bogat?” pasaje în care se pierde curajul, străzi întinse ca fașe pe răni, cuvinte care-și așteaptă etajul, în străluciri de cruce și munți de gunoi. fata morgana din arșita gri, gume pe asfalt și copii de nimic, ofertele de nerefuzat. ai dinții tociti, palmele clești – totul e ceva de mâncat. ochii-s uscați, Ene-i sătul și senil, mă simt ca adidașii mei cei mai purtați. undeva-i un copil cu părinții plecați, ce-mi pasă că-i cerul senin? gândăceii ăia roșii de mac, știi? ochii Domnului meu. nu-i mai văd când mă plimbă…
-
exista un loc murdar numit imaginatie
pagini de monstru, deruleaza disperat inapoi. unde am ramas cu sfarsitul? adapost modest. cladire rosie in centrul New York-ului, amenintare cu bomba! oameni mancand pumni intregi de furnici, temnita, o blana de urs polar pe cimentul umed, un creier plin de acid. tusind prin gaura unei chei. orasul asta nu doarme niciodata? copil legand sireturile altora, palma peste fata, alta palma peste fata, alta palma peste fata, secventa repetata pana la lacrimi. pachet de tigari muscat, cioburi in gura lumii, mesteca plin de lacrimi. tastatura cu dinti, o femeie pe tocuri ce doreste sa atinga cerul asa, oameni cuminti numarand bani intr-o casa pustie. un milion, doua milioane, 21 de…
-
oameni mai multi
*La o cafea cu Moartea, la varsta mea. Oameni mai multi, oameni mai multi, mai mandrii, mai urati. Mai imparte tabla Tata si vinde-ma odata! Ca-i multa ceata si bravada de la harti pan la taraba. Visam la lumea de apoi cu tineretea-n varf de turn, dupa ce adevaru se va umple ochi si ochii vor vedea ca nu exista nici un drum. Lumea-i pionul, oamenii tin nebunii si sahul e un joc plictisitor in care mi-am uitat stapanii. As vrea sa uit pianul, viorile si notele, sa uit zambetul tau cand numarai bancnotele. Sa uit hainele tale sobre si parul rar inchis, sa uit cartile vechi de joc, tarot…
