si ma gandeam acum ceva ani sa scriu o poezie cat toti poetii. un fel de monument, o incercare, un morman de carne nobila dar ca un orb, am iubit doar varful bastonului ajutator nu si mana care il tinea. am mancat din femei nevinovate doar muza si le-am golit ca pe niste pepeni galbeni. nu am gasit decat dulcegarii ieftine in amestecul de alb, negru si sange in care se spala orasul asta. au ajuns toti baietii astia tineri, aceste cicatrici ale adolescentei in format a4 doar o galeata de taste de caractere si litere si cifre prinsi undeva intre talent, foame si frica de anonimat. poezia este ca…