lume nisip

lume nisip,
da nu-i nimic.
luntrea-i de timp,
un ceas ca o felie sub cuțit,
senin sinistru, soare mic,
nu înțeleg de ce e frig,
numele-i mic,
lume nisip.

el mă iubește cum îl merit,
rămâne singurul nepăcălit,
naiv și dulce și nestăpânit,
nu cred, deși îmi tot promit,
că o să pot să-l mint.

că scriu puternic sau
nu prea,
că-mi clatin cu furie
lumea,
că plâng umil straduțe
vechi,
că iar mă cert cu niște
cerbi,
că nu mai port oameni
în piept,
că mă ajut așa să nu mai
pierd,
că nu l-am mai sunat să
văd ce face,
că nu mie dor de frații mei
de salcie,
că sunt o scârbă sau un
sfânt,
că sunt sătul sau mai
flămând,
că sunt al tuturor sau
mint,
că sunt numai al meu
și sunt calic.

lume nisip.