victima

Tot ce scriu e parcă prea puțin,
prost și ieftin, cersetor de compasiune,
aproape mentor în asta cu
aceeași placă de peste 10 ani, 
aceeași confuzie, aceeași victimă.
Na talent.

Aștept maturitatea
ca o proastă, în față la Unirea.
Știu că nu mai vine.
Da sunt prea mândră,
să plec așa aranjată acasă.
Mă gândesc la tot ce ascult
și îmi mângâi potențialul,
ca pe un biet ogar gras.
Sunt cumva sătul de toate
poveștile noastre despre
vechii noștri prieteni. 
Despre el, ei, ele, voi,
cum era atunci,
marea găleată de
planuri,
decizii.
Tot ce “credeam”
că am făcut bine.

Sunt coada lungă
a tuturor greșelilor mele
pentru care am uitat
să vă cer ierare.